• Web Hosting
• Guestbooks
• Hit Counter
• Forums
• Blogs
• Mailing List
• Free Web Hosting

ASAMBLARE  CALCULATOR

CONSTRUIRE  PC : ALEGEREA ŞI CUMPĂRAREA PIESELOR

Autor : Alexandru Bogdan Munteanu

PARTEA 1

PARTEA 2

PARTEA 3

PARTEA 4

 PARTEA 5

ANEXĂ

ALEGEREA  ŞI  CUMPĂRAREA  PIESELOR

    Alegerea pieselor trebuie să se faca în funcţie de bugetul de care dispunem şi de modul principal de folosire a calculatorului. Există piese la care putem face economie cumpărînd sortimente mai ieftine şi piese la care nu este indicat să facem economie dacă dorim să avem un calculator puternic. Înainte de a cumpăra piesele este bine să citim în revistele cu tematică TI (tehnologia informaţiei) testele la care au fost supuse componentele dintr-o anumită categorie şi în funcţie de acestea să le alegem pe acelea care au cel mai bun raport calitate-preţ (piese cu performanţă bună la un preţ rezonabil). Toate revistele de calculatoare efectueaza periodic teste ale pieselor ce compun calculatoarele (plăci de bază, procesoare, plăci video, etc.) unde sînt prezentate de asemenea şi caracteristicile tehnice şi dotările pieselor respective. În plus dacă avem deja un calculator conectat la internet (sau mergem într-o cafenea internet) putem consulta paginile siturilor specializate în hardware. Cîteva dintre siturile care prezintă regulat teste comparative detaliate ale pieselor de calculator sînt : Xbit Labs, Digit Life, Tom's Hardware, Anandtech, ExtremeTech, etc. O listă exhaustivă a siturilor specializate în avanprezentari ("previews"), recenzii ("reviews") şi baterii de teste ("benchmarks") ale componentelor pentru PC poate fi găsită în pagina Legături Calculatoare . În Anexa manualului pot fi gasite legaturi către articole utile pentru cei care doresc sa-şi asambleze singuri calculatorul.

    După ce ne-am hotărît asupra pieselor dorite trebuie să alcătuim o listă a acestora pe care să o scriem pe hîrtie. Este bine să avem pentru fiecare componentă cel puţin două opţiuni, în aşa fel încît dacă piesa respectiva nu este nicăieri în stoc să cumpărăm alta cu performanţe similare. Apoi trebuie să vedem care din furnizorii de componente are în stoc piesele dorite de noi şi care este preţul lor. Putem afla acest lucru fie vizitînd sediile furnizorilor (magazinele), fie telefonînd la aceste sedii, fie contactîndu-i pe furnizori prin poşta electronică. Vizitarea siturilor web sau consultarea ofertelor existente în magazine este mai mult orientativă, pentru că ofertele nu prezintă de cele mai multe ori situaţia pieselor avute în stoc într-un anumit moment. Întotdeauna trebuie să întrebăm (la faţa locului sau prin telefon) care este situaţia pieselor care ne interesează (existente în stoc, stoc epuizat dar reaprovizionarea este iminentă, etc.). Comparăm preţul pieselor la diverşi furnizori şi alegem pentru aceeaşi piesă furnizorul care practică cel mai mic preţ, pentru că deşi diferenţele de preţ sînt de obicei foarte mici între variatele oferte, atunci cînd cumpărăm mai multe piese orice mică economie se adună şi la sfîrşit totalul economisit nu este de neglijat.

    În final alcătuim lista definitivă de componente pe care trebuie să le cumpărăm, o scriem pe hîrtie şi facem încă o dată calculul total al preţului lor. Putem cumpăra piesele fie mergînd la sediile furnizorilor, fie comandîndu-le pentru a fi livrate la domiciliu (prin transport auto sau prin poştă). Cumpărarea pieselor de la sediile furnizorilor trebuie să se facă mereu cu lista de piese alcătuită de noi în mînă, numele, producatorul şi preţul pieselor trebuind să fie indicate în scris atunci cînd le comandăm în aşa fel încît să nu apara confuzii. Transportul auto la domiciliu al componentelor cumpărate este disponibil doar la anumiţi furnizori, dintre care unii îl oferă în mod gratuit la cumpărături peste un anumit preţ, iar alţii îl oferă contra unor sume de obicei modice. În ambele cazuri trebuie să locuim în aceeaşi localitate cu furnizorul. Livrarea prin poştă este recomandată dacă nu găsim o piesă decît la un furnizor care se afla în alt oras, ea avînd riscurile sale legate de integritatea pieselor transportate în acest mod.

    Este recomandată cumpărarea pieselor de la magazine specializate în comercializarea de calculatoare, pentru că în acest fel beneficiem de garanţie stabilita prin contract scris. Există şi posibilitatea să cumpărăm piese noi (care costa ceva mai puţin decît în magazine) de la furnizori particulari care pot fi contactaţi dacă citim ofertele de la mica publicitate. Dacă apelam la aceştia din urmă va trebui să ne asumam riscul ca ei să nu respecte garanţia pe care au spus că o oferă. Pe de altă parte dacă un furnizor particular este o cunoştinţă de-a noastră sau locuieşte în acelaşi bloc sau în apropiere putem să apelam la el pentru că în mod aproape sigur ne va oferi suport tehnic şi ne va respecta garanţia dacă vom avea nevoie.

    Cea mai grea decizie de luat este daca sa se cumpere un calculator (sau o componenta) in momentul in care se produce o schimbare majora a standardelor de fabricatie a componentelor. De exemplu anul 2004 a fost un an in care s-au introdus standarde noi (Serial ATA pentru hardiscuri, PCI Express x16 pentru placi video, DDR2 pentru memoria RAM) si formate noi de socluri (LGA775 pentru Pentium 4, socket 939 pentru Athlon 64 si Athlon 64 FX). Standardele mai noi sint intotdeauna mai bune decit cele vechi, dar nu acelasi lucru se poate spune despre primele componente construite in conformitate cu ele. Ca si in cazul oricarui produs electronic de larg consum, prima generatie conforma cu standardul nou nu este intotdeauna si cea mai reusita, pentru ca doar utilizarea mai indelungata a unui produs va scoate la iveala defectele de fabricatie, prin rezolvarea carora producatorul va reusi sa-si imbunatateasca produsul. Fiecare utilizator va decide singur daca sa cumpere o componenta din prima generatie conforma cu noul standard sau daca sa astepte un timp (3 - 6 luni este suficient) pina la "maturizarea" produsului respectiv. In general asteptarea este cea mai buna optiune, mai ales ca pretul unui produs tinde sa scada odata cu trecerea timpului de la introducerea pe piata, iar calitatea se imbunatateste. In paranteza fie spus toate standardele introduse in anul 2004, ca si altele introduse ulterior (soclul AM2 pentru procesoare AMD), au trecut cu bine proba timpului si s-au impus in detrimentul standardelor vechi.

PROCESORUL

ALEGEREA  UNUI  PROCESOR

    Este recomandată cumpărarea unui procesor cît mai puternic. O listă cu specificaţiile tehnice (frecvenţa de funcţionare, factorii de multiplicare, tensiunea de alimentare, etc.) ale procesoarelor AMD si INTEL se găseşte în pagina Processor Chart.

    În cazul în care folosim calculatorul pentru o plajă largă de aplicaţii (birotică, editare audio-video, jocuri, programare, proiectare, etc.) şi avem un buget restrîns, trebuie să favorizăm procesorul "în dauna" plăcii video, atunci cînd luam decizia finală referitoare la piesele pe care le cumpărăm. Cu alte cuvinte trebuie să luam un procesor cît mai puternic, pentru că performanţa acestuia se va reflecta pozitiv în absolut toate aplicaţiile, pe cînd performanţa plăcii video este de obicei limitată la jocuri şi la aplicaţiile de grafică 3D.

    Utilizatorii care pun un preţ deosebit pe performanţa calculatorului lor pot avea în vedere cumpărarea unui procesor din familiile Athlon 64 FX sau Athlon 64 X2 produse de AMD sau a unui procesor din familiile Core 2 Duo ori Core 2 Extreme produse de Intel, dacă bineînţeles bugetul le permite cumpărarea unor astfel de procesoare foarte performante dar şi foarte scumpe.

    La procesoarele binucleate (dual core) fiecare nucleu are viteza specificata de producător, deci avem un procesor cu 2 nucleee ce funcţionează la X MHz. Asta nu inseamna ca un procesor cu 2 nuclee la frecventa de 1,80 GHz este echivalent cu un procesor cu un singur nucleu la frecventa de 3,6 GHz. O crestere mare de performanta este valabila doar atunci cind procesoarele sint folosite pentru softuri optimizate pentru lucrul cu mai multe nuclee (de ex. programele de grafica 3D).

    Utilizatorii care au un buget mai putin generos (totusi considerabil) trebuie sa aiba in vedere cumpararea unui procesor Athlon 64 sau a unui procesor Pentium D cu frecventa de ceas de peste 2000 MHz (2 GHz).

    Utilizatorii care au un buget restrins pot cumpara un procesor Sempron (2800+ sau mai bun) sau un procesor Celeron D cu frecventa de ceas de cel putin 2,8 Ghz. In functie de buget pot fi cumparate procesoare Sempron sau Celeron mai slabe dar acest lucru nu este recomandat daca dorim sa avem un calculator pe care sa-l folosim pentru aplicatii intensive si in urmatorii 2 ani de la cumparare.

    In sfirsit, utilizatorii care folosesc calculatorul pentru aplicatii care nu necesita multa putere de calcul au cel mai bun raport performanta-pret daca aleg un procesor cit mai ieftin din gamele Sempron, Celeron sau eventual VIA C7.

RĂCITORUL

ALEGEREA  UNUI  RĂCITOR

    Există multe tipuri de răcitoare însă este recomandată cumpărarea unuia care să fie eficient şi în acelaşi timp care să nu aibă un ventilator foarte zgomotos. Un astfel de racitor costă de obicei între 10 şi 15 EUR dar există bineînţeles şi variante mai bune dar în acelaşi timp mai scumpe. La cumpărarea răcitorului trebuie să ţinem cont de faptul că răcitoarele pentru procesoare Pentium sau Celeron sînt diferite (din punct de vedere al dispozitivului de montare) de cele pentru procesoare AthlonXP sau Duron şi de asemenea diferite de cele pentru procesoarele Athlon 64. Este recomandată cumpărarea unui răcitor care are o pastilă de cupru în locul în care radiatorul vine în contact cu procesorul.

PLACA  VIDEO

ALEGEREA  UNEI  PLĂCI  VIDEO

    PLĂCILE  VIDEO  DE  SINE  STĂTĂTOARE  

    Atunci cînd dorim să cumpărăm o PV trebuie să ne interesam de urmatoarele aspecte importante :

•      Procesorul Grafic : numele si frecventa sa de ceas
•     Memoria RAM : cantitatea, tipul (DDR, DDR2, GDDR3, etc.) si frecventa de functionare
•     Magistrala de memorie : 64, 128, 256, 384, 512 biti
•     Conectarea la placa de baza : AGP sau PCI Express
•     DirectX : varianta DirectX cu care PV este compatibila (DX 8.1, DX9, DX10)
•     Sistemul de racire : radiator (pe cipul grafic si memorii) si ventilator

    O lista cu specificatiile tehnice (viteza procesorului grafic, numarul de conducte de randare, numarul de unitati de texturare, etc.) ale tuturor placilor video se găseşte în pagina 3D Chipsets Specs. Pe situl Wikipedia se gasesc liste detaliate cu specificatiile tehnice ale placilor NVIDIA si ATI.   

    Mai jos este prezentat un tabel simplificat (nu sînt luate în calcul modelele Ultra, Pro, XT, SE, etc.) continind o grupare după performanţă a placilor de ultimă generaţie produse de NVIDIA (plăcile FX folosesc standardul AGP, iar plăcile PCX folosesc standardul PCI Express) şi ATI.

    Companiile NVIDIA şi ATI lanseaza de obicei anual cîte o noua generaţie de PV, care sînt diferenţiate după performanţe în mai multe linii de produse : PV cu performanţe obişnuite, PV cu performanţe medii şi PV cu performanţe de virf. Incepind cu anul 2003 noile politici de marketing ale acestor două firme au facut ca să fie greu de diferenţiat carei linii îi apartine o anumită PV dacă ne ghidam doar după denumirea ei, mai ales că au fost introduse şi modele cu magistrala memoriei pe 64 de biţi, care au performanţe cu mult sub cele ale placilor cu aceeaşi denumire care au magistrala pe 128 sau 256 de biţi. Lucrurile sînt complicate şi mai mult de faptul că într-un anumit moment există pe piata plăci care apartin unor generaţii diferite. De exemplu pot exista de vinzare (noi sau la mina a doua) plăci video GeForce cu cipuri grafice din generaţia 2 (GeForce MX), generaţia 3 (GeForce 3 Ti 500), generaţia 4 (GeForce 4 Ti 4600), generaţia FX (GeForce FX 5950), generatia 6 (GeForce 6800), generatia 7 (GeForce 7800) si generatia 8 (GeForce 8800).

    Pentru a compara două plăci video (eventual din generaţii diferite) trebuie să calculam performanţa lor "bruta" (numarul de pixeli care pot fi prelucrati într-o secunda) prin inmultirea frecventei de tact a procesorului grafic cu numarul de conducte de randare. De exemplu o placă GeForce FX 5950 Ultra funcţionează la frecvenţa de 475 MHz (475 mil. Hz) şi are 4 conducte de randare, în timp ce o placă GeForce FX 5200 Ultra funcţionează la frecvenţa de 325 MHz (325 mil. Hz) şi are doar 2 conducte de randare. Placa GeForce FX 5950 Ultra va putea prelucra 1,9 mld. pixeli pe secunda (475 mil. x 4), în timp ce placa GeForce FX 5200 Ultra poate prelucra "doar" 650 mil. pixeli pe secunda. În consecinta preţul plăcii GeForce FX 5950 Ultra va fi de cel puţin trei ori mai mare decît al plăcii GeForce FX 5200 Ultra pentru că şi performanţa "bruta" este de trei ori mai mare, la care se adauga calitatea mai bună a imaginii în aplicaţiile 3D.

    O bună metoda de a evalua performanţa unei PV fără a o testa sau fără a face calcule cu privire la performata ei bruta este să ne ghidam după preţul ei. O PV mai scumpă este intotdeauna mai bună decît una mai ieftina, chiar dacă cea ieftina face parte dintr-o generaţie mai noua. De exemplu o PV GeForce FX 5200 este mult mai puţin performantă decît o PV GeForce Ti 4600 şi acest lucru este reflectat cel mai bine de preţ. Diferenţa de preţ dintre două PV reflecta adecvat diferenţa de performanţă, mai ales în cazul placilor din aceeaşi generaţie.

    Plăcile Video cu performanţe obişnuite au preţuri (inclusiv TVA) între 100-175 USD, cele cu performanţe medii au preţuri între 175-275 USD, iar cele cu performanţe de virf au preţuri de peste 275 USD. Plăcile Video cu preţul (inclusiv TVA) sub 100 USD sînt PV cu performanţe slabe în jocurile cele mai noi, însă pot fi folosite şi ele pentru jocuri dacă avem un procesor (CPU) puternic şi dacă folosim rezolutii mici (800x600) şi un nivel de detaliu scazut în jocuri. Este recomandat totuşi să luam cel puţin o PV cu performanţe medii, dacă dorim să fim siguri că vom putea juca şi jocurile care vor apare în urmatorii 2 ani de la cumpărare.

    Preţul unei PV este cel mai mare la lansarea ei şi el scade în timp însă niciodata nu va scade sub un anumit nivel. De exemplu nu vom gasi niciodata o PV cu performanţe de virf vinduta în magazin la preţul unei PV cu performanţe obişnuite, nici macar la doi ani de la lansare. Companiile prefera să scoata din productie o PV decît să îi scada preţul prea mult. Este însă posibil ca să gasim de vinzare o PV cu performanţe medii la preţ de PV cu performanţe obişnuite dacă de la lansarea ei au trecut 18 luni sau mai mult.    

    O Placă Video care să poată fi folosită pentru jocurile de ultimă generaţie dar şi pentru prelucrarea video şi grafica (randare, animatii, etc.) de nivel semi-profesionist poate costa între 100 USD şi 500 USD cu tot cu TVA. Este recomandată cumpărarea unei PV care să aibă un GPU cu frecvenţa de ceas ("clock frequency") de cel puţin 250 MHz, o cantitate de memorie RAM de cel puţin 128 MB, o magistrala de memorie pe 128 sau 256 biţi şi o rata de transfer prin portul AGP de cel puţin 4X. De asemenea ea trebuie să fie cel puţin compatibila cu instrucţiunile DirectX 8.1, dar este de preferat ca ea să fie compatibila DirectX 9.  

    Dacă folosim calculatorul pentru o plaja mare de aplicaţii (editare audio-video, birotica, jocuri, etc.) dar nu dispunem de resurse financiare foarte mari este mai degraba recomandat să cumpărăm un calculator cu un procesor puternic şi o PV cu performanţe medii decît să avem un procesor cu performanţe medii şi o PV puternica. Dacă însă folosim calculatorul în special pentru jocuri de ultimă generaţie şi vrem să le vedem cu detalii grafice maxime este absolut necesar să avem o placă video cît mai puternica, chiar dacă asta inseamna că nu ne vor mai ramine bani decît pentru a cumpăra un procesor cu performanţe medii. Performanţa în jocurile moderne depinde în mai mare masura de puterea plăcii grafice decît de cea a procesorului central, totuşi trebuie evitata situatiile de asociere a unei plăci video puternice cu un procesor foarte slab sau a unei plăci video slabe cu un procesor puternic. Jocurile moderne necesita intotdeauna componente cu performanţe cel puţin medii.

    SISTEMUL DE  RĂCIRE  (RADIATOR + VENTILATOR)

    Un aspect care nu trebuie neglijat la cumpararea unei PV este calitatea sistemului de racire inclus. Este recomandat sa cumparam o placa video care sa aiba racire atit pentru cipul grafic cit si pentru modulele de memorie integrate. Aceasta este configuratia tipica a unui sistem de racire bun. De obicei cipul grafic este racit cu un radiator peste care este fixat un ventilator, iar modulele de memorie doar cu mici radiatoare montate pe ele. Exista insa si situatii in care modulele de memorie nu au radiatoare pe ele pentru ca producatorul PV (bazindu-se pe indicatiile fabricantului cipului grafic) nu le socoteste necesare si in acest fel realizeaza o mica economie. Utilizatorul va trebui sa decida daca va cumpara o astfel de PV sau va cauta o PV cu cip grafic identic dar produsa de o companie care a adaugat si radiatoare peste modulele de memorie, pentru orice eventualitate (de ex. functionare la temperatura ambianta foarte crescuta pe timp de vara).

    Placile video cu performante slabe in jocurile 3D au uneori un sistem de racire redus la minim (doar un radiator peste cipul grafic), aceasta deoarece cipul si memoria RAM functioneaza la o frecventa de ceas scazuta si nu se incalzesc prea mult. Lipsa ventilatorului poate fi in acest caz un avantaj pentru ca reduce nivelul de zgomot al calculatorului, lucru de dorit intr-un birou cu mai multe calculatoare.

    Placile video cu performante obsinuite au un racitor alcatuit din radiator si ventilator, dar si asa pot aparea probleme daca racitorul nu este intretinut in mod regulat. In Manualul de Intretinere a unui PC este descrisa pe larg procedura de intretinere a racitorului, care ne va asigura o functionare de lunga durata la capacitate maxima a placii video. Este recomandata cumpararea unei placi video cu ventilatorul cit mai mare, pentru ca acesta este un semn ca el va fi mai fiabil.

    Placile video scumpe au sisteme de racire performante, compuse dintr-un ventilator de dimensiuni mari (sau chiar mai multe ventilatoare mici) si radiatoare cu suprafata crescuta puse citeodata pe ambele parti ale PV.

    PLĂCILE  VIDEO  INTEGRATE

    Dacă folosim calculatorul in principal pentru aplicatii 2D (birotica, internet, prelucrare audio-video, etc.) si nu il folosim pentru jocuri de ultimă generaţie şi nici pentru prelucrarea complexa de grafica 3D putem să cumpărăm o placă de bază cu cip grafic integrat. Aceste cipuri au avantajul ca sint foarte ieftine (pretul lor fiind inclus in pretul placii de baza) iar ca dezavantaj trebuie mentionat faptul ca ele folosesc exclusiv memoria RAM a sistemului, pe care trebuie sa o imparta cu celelate componente.

    PLĂCILE  VIDEO  PENTRU  GRAFICĂ  3D  PROFESIONALĂ  

    Prelucrarea video şi grafica (randare, animatii, etc.) de nivel profesionist necesita cumpărarea unor PV specializate (Nvidia Quadro sau ATI FireGL) care sînt mai scumpe decît PV obişnuite pentru că sînt optimizate pentru programele profesioniste de grafica 3D (3D Studio Max, Maya, Softimage, etc.).       

PLACA  DE  BAZĂ

ALEGEREA  UNEI  PLĂCI  DE  BAZĂ

    Plăcile de bază sînt produse de o multitudine de companii, unele mai cunoscute (Asus, MSI, Epox, Gigabyte, DFI, Abit, Albatron, Intel, Foxconn) altele mai puţin cunoscute. Performanţa unei PB este dată în mare masura de cipsetul ei, dar un rol important îl are şi arhitectura sa (asamblarea diverselor sale componente şi optimizarea funcţionarii acestora) care este specifica fiecarui producator.

    Plăcile de bază se aleg în primul rînd în funcţie de procesorul pe care dorim să-l folosim (AMD sau Intel) şi de viteza acestuia. Un aspect suplimentar pe care trebuie sa-l luam in calcul este soclul procesorului. Companiile producatoare de procesoare schimba uneori formatul soclului pentru un anumit procesor si ca urmare vor exista pe piata modele de placi de baza cu mai multe tipuri de socluri pentru acelasi tip de procesor (de ex. PB cu Soclu 939 sau cu Soclu AM2 pentru procesoarele Athlon 64). Este recomandat sa cumparam o PB care are ultima varianta de soclu, pentru ca aceasta contine de obicei imbunatatiri fata de versiunea anterioara (in cazul de fata PB cu Soclu AM2 pentru ca permit si folosirea memoriei RAM DDR2). In mod evident, atunci cind cumparam procesorul trebuie de asemenea sa alegem unul construit in conformitate cu noul standard. De exemplu daca dorim sa cumparam o PB care are soclul in formatul LGA775 (conceput de Intel) trebuie de asemenea sa cumparam un procesor (Core, Pentium sau Celeron) care sa fie compatibil cu acest tip de soclu. Pe o astfel de placa nu vom putea instala un procesor Pentium 4 construit pentru formatul anterior "Socket 478". Lucrurile stau similar in privinta procesoarelor Athlon 64 / Athlon 64 FX / Athlon 64 X2, in sensul ca este recomandat sa cumparam o PB conforma cu noul format "Socket AM2" si un procesor compatibil cu ea. O motivatie in plus pentru cumpararea unei PB conforma cu formatul cel mai nou de soclu este faptul ca daca vom dori ulterior sa schimbam procesorul cu unul mai performant nu va mai fi nevoie sa schimbam si PB, stiut fiind ca producatorii nu mai scot pe piata modele noi de procesoare care sa fie compatibile cu un format mai vechi de soclu.

    A doua etapa în luarea deciziei cu privire la cumpărarea unei PB este legata de cipsetul acesteia. Numarul de producatori de cipseturi este restrins (Intel, Nvidia, VIA, SIS si ATI) iar dintre ei Intel produce cipseturi doar pentru platformele care gazduiesc procesoare Core, Pentium şi Celeron. Alegerea între un cipset sau altul trebuie făcută luindu-se în calcul performanţa şi stabilitatea lor dar şi raportul calitate-preţ. Siturile specializate în recenzii hardware publica în mod regulat analize comparative (bazate pe baterii de teste) ale performanţei placilor de bază existente la un moment dat pe piata.

    În ceea ce priveste cipsetul PB este recomandat să-l alegem în funcţie de modul principal în care folosim calculatorul (pentru aplicaţii obişnuite sau pentru aplicaţii care sînt extrem de solicitante - jocuri), dar trebuie bineinteles să luam în consideratie şi raportul preţ/performanţă. Pentru procesoarele Intel alegem o PB cu cipset produs de Intel, VIA, Nvidia, ATI sau SIS. Pentru procesoarele AMD alegem o PB cu cipset produs de Nvidia, VIA, ATI sau SIS. Pentru o performanta optima este recomandat sa cumparam o PB care suporta memoria RAM de tipul DDR2 in configuratie bicanal ("dual-channel").

    La fel ca orice componente de calculator şi plăcile de bază au preţuri care variaza foarte mult, lucru determinat în principal de dotările incluse de către producatori. Toate plăcile de bază produse recent au cîteva dotări esentiale cum sînt sloturile PCI (în care se fixeaza de exemplu placa de sunet, modemul, placa de captura video, etc.), slotul PCI Express x16 (în care se fixeaza placa video), sloturile pentru memoria RAM, porturi PS/2 (pentru tastatura şi maus), porturi USB (pentru dispozitive care se conecteaza prin USB cum sînt minicamerele video), gameport (pentru joystic sau gamepad), portul paralel (pentru imprimanta). Multe din PB au şi alte dotări în afără celor esentiale, de exemplu în ultimii ani aproape toate plăcile de bază au inclusa şi o placă de sunet, iar unele au inclusa o placă grafica, o placă de retea, porturi IEEE 1394 ("FireWire"), etc.. Dotările suplimentare costa în plus şi este la latitudinea noastra dacă le acceptam sau cautam o PB fără ele. Pe de alte parte dacă avem un dispozitiv extern (de ex. o camera video digitala) pe care dorim să-l conectam la calculator, trebuie să ne asiguram că PB are în dotare porturile necesare (USB, FireWire) şi în plus dacă ele sînt într-un număr corespunzator şi sînt uşor accesibile. În cazul în care avem un hardisc Serial ATA (SATA) sau intentionam să cumpărăm unul în viitor trebuie să ne asiguram că PB este compatibila cu acest standard (are controler SATA şi este dotata cu conectorii corespunzatori).

    Numarul mare de producatori de PB a dus la aparitia unei concurente acerbe în domeniu şi ca urmare fiecare producator incearca să aduca un plus de dotări sau de îmbunătăţiri tehnice. Unii fabricanti au pus la punct o metoda de control a vitezei ventilatorului procesorului în aşa fel încît ea să fie în concordanta cu temperatura acestuia din urma, rezultatul fiind scaderea zgomotului generat de ventilator. O parte din producatorii de PB pentru procesoare Athlon si Sempron construiesc plăci compatibile cu tehnologia "Cool 'n' Quiet" ("Rece şi Silentios") pusa la punct de AMD, prin care frecvenţa de ceas şi voltajul procesorului sînt modificate dinamic în funcţie de gradul de folosire a procesorului. Plăcile de bază care suporta tehnologia "Cool 'n' Quiet" permit deci o reducere a nivelului de zgomot şi a consumului de energie electrica, fără a afecta nivelul de performanţă. Alti producatori instaleaza două cipuri BIOS (tehnologie numită "dual BIOS", "mirror BIOS", etc.) în aşa fel încît dacă biosul stocat pe cipul principal devine corupt (ca urmare a unui virus sau a unei tentative eşuate de actualizare - "update") el va putea fi restaurat automat cu ajutorul cipului secundar.

    Alaturi de o PB este inclus de obicei şi un CD pe care alaturi de draivere se afla mai multe softuri dintre care cel mai importante sînt un program de tip antivirus şi un program de monitorizare a temperaturii procesorului şi a vitezei de rotatie a palelor ventilatorului procesorului.

HARDISCUL

ALEGEREA  UNUI  HARDISC

    Hardiscurile sînt fabricate de un număr restrins de companii şi anume : Seagate, Maxtor (cumparata de Seagate in anul 2006), Hitachi, Samsung, Western Digital şi Fujitsu. Performanţele HD sînt oarecum asemanatoare indiferent de producator, dar ceea ce le diferenţiaza este fiabilitatea. HD sînt unele din cele mai fiabile componente ale unui calculator dar cu timpul, la fel ca orice altă componenta, se pot defecta într-o mai mare (HD devine complet inutilizabil) sau mai mică masura (doar unele portiuni din HD devin inutilizabile - "bad sectors" - "sectoare defecte").

    Alegerea unui HD al unuia sau altuia dintre producatori este o chestiune de preferinta personala, determinata de cele mai multe ori de experiente placute sau neplacute avute cu hardiscurile pe care le-am posedam deja. Este totuşi bine să consultam şi revistele sau siturile web specializate în testarea componentelor hardware înainte de a lua o hotarire definitiva. O altă sursa de informare sînt forumurile de discutii, unde forumistii îşi impartasesc frecvent experientele avute cu hardiscurile diversilor producatori.

    Este recomandată cumpărarea unui HD SATA II cu o capacitate de minimum 80 GB şi cu o viteza de rotatie a platanelor de 7.200 rpm. Hardiscurile cu viteza de 5.400 rpm nu se mai fabrica decit pentru calculatoarele portabile pentru ca au un consum de energie mai mic si nu se incalzesc atit de mult. Hardiscurile cu viteza de 10.000 rpm sînt mult mai scumpe decît cele cu 7.200 rpm (la capacitati egale) dar sînt ceva mai performante.

MEMORIA RAM

ALEGEREA  DE  MEMORIE  RAM

    Este recomandată cumpărarea a cel puţin 512 MB de memorie SDRAM (DDR2 sau eventual DDR) pentru a beneficia de o rulare rapidă a programelor intensive (de ex. cele de prelucrare audio-video sau grafica) şi a jocurilor de ultimă generaţie. Cu cît cumpărăm mai multă memorie RAM cu atît  calculatorul va fi mai performant. În cazul în care folosim calculatorul în mod frecvent pentru rularea unor jocuri nou aparute este recomandat să cumpărăm cel puţin 1 GB de memorie RAM. Pentru a beneficia de sporul de performanta adus de configuratia bicanal este recomandat sa cumparam un kit cu doua module de memorie identice (de ex. un kit de 2 x 512 MB DDR2-800), toti producatorii oferind astfel de kituri.

    Cumpararea de module cu latente foarte mici este indicata doar daca folosim calculatorul pentru jocuri de ultima generatie si avem neaparata nevoie de o performanta de virf. Pretul acestor module este evident mai mare decit al unor module cu latente medii si nu se justifica in cazul unei utilizari obisnuite a calculatorului, dar plusul de performanta obtinut este pe gustul utilizatorilor entuziasti.   

UNITĂŢILE  OPTICE

ALEGEREA  UNEI UNITĂŢI OPTICE

    Unitatile CD-ROM şi DVD-ROM sînt din ce în ce mai mult inlocuite cu unitatile care permit atît citirea cît şi scrierea pe mediile optice, tendinta favorizata de preţurile în scadere atît pentru unitatile optice cît şi pentru mediile de stocare. Fiecare utilizator trebuie să decida în funcţie de nevoile sale specifice (stocarea de date descarcate de pe internet, crearea de copii de rezerva, crearea de filme, de muzica, etc.) care este tipul de unitate optica de inscriptionare (CD-RW sau DVD±RW) ale carei caracteristici i se potrivesc cel mai bine.

    În situatia în care folosim unitatea optica foarte mult pentru citirea de CD-uri (DVD-uri) cu jocuri, filme sau muzica este indicat să cumpărăm alaturi de o unitate CD-RW (DVD±RW) şi o unitate CD-ROM (DVD-ROM) special pentru acest tip de utilizare, pentru a nu risca să defectam o unitate mai scumpa (CD-RW, combo sau DVD±RW) în cazul în care unul din CD-urile cu jocuri sau unul din DVD-urile cu filme se blocheaza sau se sparge în unitate, eventualitate rara, dar care trebuie luată în calcul.

MONITORUL

ALEGEREA  UNUI  MONITOR

    CRT

    Rata de reimprospatare a imaginii pe verticala suportata de un monitor CRT este unul din cele mai importante criterii de selectie a acestuia şi se masoara în Hz (cicluri de reimprospatare pe secunda). O rata mică face ca imaginea să pilpie (pentru că are tendinta să-şi piarda luminozitatea) şi ca urmare ochii vor obosi foarte uşor. O rata de reîmprospătare optima trebuie să fie de peste 75 Hz, dar este recomandată o rata egala sau mai mare de 85 Hz dacă dorim să ne pastram ochii sanatosi.   

    Un alt criteriu important în alegerea unui monitor este rezolutia pe care o suporta. Rezolutia ne arata care este gradul de detaliere a imaginii afisate de un monitor. Cu cît rezolutia suportata este mai mare cu atît  imaginea este de calitate mai bună. Rezolutia masoara numarul de pixeli (elemente constitutive ale imaginii) afisati pe orizontala şi verticala. O rezolutie de 1024 x 768 reprezintă un număr de 1024 de pixeli afisati pe orizontala ecranului şi un număr de 768 de pixeli afisati pe verticala. Există rezolutii mai mici, de exemplu 800 x 600 (recomandată pentru monitoarele de 15") dar şi mai mari, de exemplu 1280 x 960. Rezolutia optima pentru un monitor este legata de dimensiunea diagonalei ecranului acestuia. Monitoarele de 15" (inci) suporta o rezolutie de 1024 x 768 însă elementele imaginii afisate în această situatie sînt atît  de mici încît o astfel de rezolutie nu poate fi practic folosită, deci vom folosi rezolutia de 800 x 600. Pentru monitoarele de 17" rezolutia optima este de 1024 x 768. Rezolutia este legata şi de rata de reimprospatare, astfel că pentru fiecare rezolutie există mai multe rate de reimprospatare suportate de monitorul CRT. De exemplu un monitor CRT de 17" trebuie să suporte la rezolutia de 1024 x 768 rate de reimprospatare de 60 Hz, 70 Hz, 72 Hz, 75 Hz, 85 Hz.

    Suprafaţa ecranului unui monitor CRT este bombata, configuratie datorata constructiei tubului catodic. În ultimii ani această bombare a fost mult diminuata în aşa fel încît unele dintre monitoarele mai noi se definesc ca avînd un ecran plat ("flat"). Acest tip de monitoare are o imagine mai bună decît monitoarele la care bombarea ecranului este mai evidenta.

    Un alt aspect important care trebuie luat în calcul la achizitionarea unui monitor este respectarea de către producator a unor norme internationale de reducere a radiatiilor şi a consumului de energie. Monitoarele mai bune sînt cele la care se specifica respectarea normei TCO 99 şi prezenţa caracteristicii "Low Radiation" (radiatie scăzută).

    Este recomandată cumpărarea unui monitor CRT cu diagonala ecranului de 17 inci, cu ecran plat şi care să suporte o rezolutie de 1024 x 768 la o rata de reimprospatare verticala de 85 Hz. În plus el trebuie să să respecte norma TCO 99 şi să fie eventual de tipul "Low Radiation". Este de preferat să cumpărăm un monitor fabricat de o companie cunoscuta şi apreciata pentru calitatea produselor sale. Fiindca un monitor este o investitie pe termen lung trebuie sa fim siguri ca imaginea pe care o afiseaza este corespunzatoare cu dorintele noastre. Inainte de a cumpara monitorul putem verifica calitatea imaginii (luminozitate, contrast, nuante de culoare) folosind un set de imagini aduse cu noi pe un CD sau discheta, imagini pe care le-am vizionat in prealabil pe un monitor care le afisa corect.

    LCD

    Un monitor LCD este mai sanatos pentru ochi şi datorita faptului că nu consuma multă energie electrica îşi va amortiza costul în timp. Atunci cind cumparam un monitor LCD trebuie sa luam in calcul nu numai pretul ci si performantele acestuia, in asa fel incit sa il putem folosi pentru toate aplicatiile de calculator pe care le rulam in mod regulat. La fel ca in cazul monitoarelor CRT si monitoarele LCD sint cu atit mai scumpe cu cit au diagonala mai mare.

    In general monitoarele LCD au o rezolutie recomandata (la care imaginea este cea mai buna) si este indicat sa ne gindim bine daca aceasta rezolutie se potriveste cu aplicatiile (softurile) pe care le folosim. De exemplu o rezolutie de 1024 x 768 este adecvata pentru aplicatiile de birotica si jocuri, insa este insuficienta daca avem de gind sa folosim in mod curent aplicatii de grafica profesionala.

    La cumpararea unui monitor LCD mai trebuie sa tinem cont si de un aspect foarte important care deriva din tehnologia lor de functionare. Este vorba de asa-numitul "timp de raspuns" ("response time") care masoara intervalul de timp in care un pixel aprins (care emite lumina) de pe ecran se stinge si apoi se aprinde din nou. Un monitor cu timpul de raspuns de 16 ms sau mai putin poate fi folosit cu performante bune atit pentru jocuri cit si pentru aplicatii uzuale (birotica, grafica, etc.). Monitoarele cu timpi de raspuns de peste 16 ms pot fi folosite cu rezultate bune doar pentru aplicatii uzuale, in cazul jocurilor aparind fenomenul de "latenta" (intirziere) a imaginii care face ca actiunea jocului sa aiba de suferit. In concluzie, daca folosim calculatorul si pentru jocuri trebuie sa luam un monitor LCD cu timpul de raspuns de 16 ms sau mai putin, iar daca folosim calculatorul exclusiv pentru aplicatii obisnuite putem lua un monitor cu timpul de raspuns de 25 ms, 30 ms, 35 ms, etc. In mod evident, cu cit timpul de raspuns este mai scazut cu atit monitorul este mai scump.

    Una din problemele relativ frecvente in cazul monitoarelor LCD sint asa-numitii "pixeli morti" ("dead pixels") care desemneaza pixelii nefunctionali de pe ecran. Pixelii morti sint niste zone punctiforme de pe ecran care nu mai raspund la actiunea curentului electric, ele avind aceeasi culoare (de ex. rosiatica) tot timpul, ceea ce face ca aceste zone sa nu poata participa la formarea imaginii comandate de placa video. Un anumit numar de pixeli morti poate fi tolerat, mai ales daca ei se gasesc la periferia ecranului si nu sint situati unul linga altul. Prezenta de pixeli morti in numar mare sau pozitionati in centrul ecranului este unul din motivele care il indreptatesc pe cumparator sa ceara schimbarea monitorului. Producatorii de ecrane LCD fac tot posibilul ca monitoarele noi sa nu aiba astfel de pixeli morti, iar numarul celor care apar in perioada de garantie sa fie cit mai mic. Producatorii specifica de obicei numarul de pixeli morti si localizarea acestora pentru care un cumparator poate sa ceara inlocuirea monitorului in perioada de garantie.

    Atunci cind dorim sa cumparam un monitor LCD trebuie neaparat sa ne decidem doar dupa ce am vazut modelul respectiv in stare de functionare si asta pentru ca sa fim siguri ca afisarea culorilor ca si alti parametrii ai imaginii (luminozitate, contrast) sint in concordanta cu asteptarile noastre. Eventual inainte de a lua decizia finala putem sa cerem sa fie afisata pe ecran o succesiune de imagini (unele viu colorate, altele in tonuri alb-negru) pe care le-am adus pe o discheta sau un CD. In ceea ce priveste timpul de raspuns putem sa luam de bune specificatiile producatorului, dar daca dorim sa fim siguri ca monitorul va afisa corespunzator jocurile nostre preferate va trebui sa-l rugam pe vinzator sa instaleze unul din aceste jocuri si sa observam singuri daca specificatiile tehnice sint corecte.

    Atunci cind cumparam un monitor LCD mai trebuie sa luam in calcul si alte aspecte cum sint : posibilitatea de rotire, inclinare sau inaltare a ecranului ; marimea unghiului de vizibilitate in plan orizontal si vertical ; ergonomia (pozitionarea butoanelor de reglaj a imaginii, etc.) ; existenta unui fin strat protector din sticla peste ecranul propriu-zis ; tipul de conectori pentru placa video (recomandat sa aiba atit conector D-Sub cit si DVI) ; soliditatea constructiei ansamblului format din monitor si sistemul de sprijin.

UNITATEA  DE  DISCHETĂ

TASTATURA , MAUSUL , JOYSTICUL

    În ultimii ani au fost aduse îmbunătăţiri tastaturii şi mausului. cumpărarea unui maus cu rotita de derulare ("scroll") reprezintă o decizie bună care nu ne obliga să cheltuim foarte multi bani însă aduce un plus de funcţionalitate. Cumpărarea unui maus cu dispozitiv optic în loc de bila, a unei tastaturi cu butoane suplimentare pentru aplicaţii multimedia şi internet sau cumpărarea unui maus şi a unei tastaturi cu conexiune prin radio ("wireless") reprezintă şi ele decizii bune, însă care în acelaşi timp ne obliga să scoatem ceva mai multi bani din buzunar.

    Joysticul ("joystick") este un dispozitiv folosit în jocuri (în special în simulatoarele de zbor). Este recomandată cumpărarea unui joystic digital cu throttle (maneta de gaze), twist handle (miner rotativ), POV Hat (buton de schimbare rapidă a unghiului de vizualizare) şi cu cel puţin 4 butoane programabile. Joysticul trebuie încercat înainte de cumpărare şi se recomanda alegerea unui joystic rezistent şi ceva mai greu (pentru stabilitate). Nu se recomanda cumpărarea unui joystic analog ieftin pentru că de obicei acesta este greu de configurat cu precizie şi are tendinta să se strice uşor, fiind foarte fragil.

CARCASA  ŞI  SURSA  DE  ALIMENTARE

ALEGEREA  CARCASEI  SI  A SURSEI  DE  ALIMENTARE

    Carcasa include de obicei in pretul ei si o sursa de alimentare (care este deja fixata). Este insa posibil sa cumparam o carcasa fara sursa sau o sursa separata pe care sa o montam intr-o carcasa pe care o avem deja.

    Carcasele si sursele mai ieftine sint desemnate prin apelativul "no-name" ("fara-nume", anonime, banale) pentru ca nu sint construite de o companie cu renume in domeniu. Aceasta nu inseamna ca o carcasa "fara-nume" este prin definitie proasta sau sursa de alimentare inclusa nu este fiabila si va ceda in scurt timp. Carcasele si sursele de alimentare sint construite in conformitate cu niste standarde precise, care trebuie respectate indiferent de pretul final al produsului. De multe ori SA "fara-nume" sint construite de companii care construiesc si SA scumpe, dar pentru ca o SA "fara-nume" nu este vinduta sub o marca renumita ea va fi mult mai ieftina, desi contine in mare aceleasi componente ca si o sursa scumpa.

    Carcasele scumpe includ imbunatatiri de ordin utilitar (ventilatoare suplimentare incastrate in panourile laterale, porturi USB si FireWire pe masca frontala, panou de control a turatiei ventilatoarelor, filtru de praf, etc.) si de ordin estetic (coloratie deosebita, geam lateral, lampi cu neon la interior, etc.). Sursele de alimentare scumpe (incluse sau nu in carcase scumpe) au si ele imbunatatiri cum sint : materiale de constructie mai bune (de ex. radiatoare din cupru pentru racirea tranzistoarelor si diodelor), ventilatoare mai bune (performante si silentioase - prin reglarea automata a turatiei in functie de temperatura de la interior), circuite de protectie a sursei (si implicit a componentelor calculatorului) in caz de suprasarcini sau caderi de tensiune, cabluri ecranate, etc.

    Pretul unei carcase miditurn ce include si o sursa de alimentare variaza intre 25 EUR si 250 EUR. Fiecare utilizator trebuie sa decida, in functie de bugetul pe care il are la dispozitie si de experienta sa anterioara care este suma pe care doreste sa o dedice carcasei (si sursei). Unii prefera să cumpere o carcasa mai scumpa pentru că se tem că daca ar cumpara o carcasa "fara-nume" calculatorul nu va funcţiona la parametrii maximi, deoarece în viziunea lor (sau ca urmare a experientei lor) nu este racit corespunzator sau sursa de alimentare nu îşi indeplineste funcţia în mod optim. Altii (printre care se numara si MunteAlb, autorul acestui manual) prefera să cumpere o carcasa obisnuita şi să o intretina corespunzator, iar cu economia făcută astfel să cumpere un procesor mai performant. Pretul platit pentru o carcasa sau o SA scumpa este uneori exagerat chiar si in cazul in care prezinta multe imbunatatiri fata de corespondentele lor mai ieftine. Fiabilitatea unei SA este dependenta direct de gradul de intretinere a ei. O sursa ieftina intretinuta corespunzator va functiona mai bine decit o sursa scumpa care nu este intretinuta deloc. In mod similar, degeaba cumparam o carcasa scumpa care asigura o ventilatie buna la interior, daca lasam componentele sa se umple de praf ce va impiedica schimbul de caldura intre ele si fluxul de aer ce trece prin carcasa.

    Este recomandată cumpărarea unei carcase miditurn ("miditower") care să contina o sursa de alimentare în format ATX, avînd o putere de cel puţin 350 W si o intensitate a curentului de cel putin 16A pe tronsonul de 12V. Daca intentionam sa folosim un procesor Pentium 4 este bine sa ne asiguram ca sursa are si conectorul auxiliar necesar pentru alimentarea acestor procesoare (cele mai multe surse, ieftine sau scumpe, îl au). Cei care au de gind să adauge multe componente la calculator (de ex. mai multe hardiscuri, mai multe componente conectate prin USB, etc.) trebuie să îşi cumpere o sursa cu o putere mai mare de 400W, pentru a fi siguri că sursa va face faţă solicitarilor. O sursa de 450W este recomandata pentru utilizatorii care doresc sa-si cumpere placi video foarte performante. Acest lucru nu inseamna că dacă ne cumpărăm o sursa de 450 W ea va consuma 450 W în fiecare ora de funcţionare a calculatorului. O astfel de sursa nu consuma decît necesarul de curent pentru piesele instalate aflate în funcţiune. Dacă piesele instalate nu consuma decît 375 W pe ora, acesta va fi şi consumul de electricitate pe care îl vom plăti.

    Cei care doresc sa stie exact cit de puternica trebuie sa fie sursa computerului pe care urmeaza sa-l construiasca pot vizita o pagina speciala care le permite calcularea puterii electrice totale in functie de consumul componentelor avute in vedere pentru includerea in calculator.

PLACA  DE  SUNET, BOXELE, MICROFONUL

     Dacă folosim calculatorul pentru aplicaţii multimedia obişnuite (ascultarea de muzica în format MP3 şi vizionare de filme) şi pentru jocuri, nu este nevoie să mai cumpărăm o placă de sunet separata, cea inclusa face faţă cu succes unor astfel de sarcini în conditiile în care avem un CPU puternic (cu frecvenţa de ceas de peste 1 GHz). Putem chiar să folosim la nivel de amator programele de creare de muzica şi de editare audio (mixare).

    Cei care sînt mai pretentiosi în privinta calitatii sunetului sau doresc să se ocupe de prelucrare audio la nivel semi-profesionist sau profesionist au la dispozitie o gama larga de plăci de sunet al caror preţ variaza de la cîteva zeci la cîteva sute de EUR. Cei mai cunoscuti producatori de astfel de plăci sînt Creative, M-Audio, Philips, Terratec, Hercules şi Yamaha.

BOXELE

    Boxele sînt o componenta esentiala a unui calculator folosit pentru aplicaţii multimedia, dar în cazul lor putem face o mică economie. Tinind cont de faptul că stam foarte aproape de ele nu este nevoie ca boxele să aibă o putere foarte mare. Un set de două boxe cu puterea de 3 W (2 x1,5 Waţi RMS) este suficient pentru ascultarea de muzica sau pentru jocuri, chiar şi la această putere mică nefiind nevoiti să dam volumul la maxim. Foarte multi producatori de boxe exprima puterea acestora în Waţi PMPO, aceasta nefiind decît o stratagema folosită în scopuri de marketing. Este bine ca boxele să aibă şi un reglaj pentru basi şi de asemenea o mufa pentru conectarea castilor.

    Cei care sînt mai pretentiosi (şi au resurse financiare) îşi pot cumpara boxe de putere mare şi eventual sisteme care cuprind ansambluri compuse din patru sau cinci boxe (numite "sateliti") şi un dispozitiv special de redare a basilor ("subwoofer"). Aceste ansambluri alcătuiesc aşa-numitele sisteme 5.1 (5 sateliti + 1 subwoofer), 6.1 sau 7.1. Satelitii se aranjeaza în jurul calculatorului în aşa fel încît utilizatorul să experimenteze senzatia de "imersiune" în atmosfera sonora generata de o piesă muzicala sau de un joc. În acest caz trebuie bineinteles să fie cumparata şi o placă de sunet separata (cu performanţe cel puţin de nivel mediu - semiprofesional) pentru a se asculta cu adevarat un sunet de calitate.

MICROFONUL   

    Este recomandată cumpărarea unui capset ("headset"), care este un ansamblu format din casti şi microfon, acesta din urma aflindu-se în virful unui brat mobil montat pe una din casti. În cazul în care sesiunile de utilizare a castilor sînt lungi (zeci de minute sau ore) trebuie să cumpărăm casti care să fie dotate cu o protectie (un colac din burete acoperit cu piele sau plastic) pentru urechi, în aşa fel încît să nu avem dureri cauzate de presiunea castilor pe pavilioanele urechilor. Tinind cont de faptul că ansamblul casti-microfon va fi manipulat de multe ori este de asemenea recomandat să fie luată în calcul la cumpărare şi soliditatea constructiei lui. În acest sens este bine ca piesele de legatura dintre "potcoava" (elementul care se sprijina pe cap) şi casti să fie solide, mai ales că aceste elemente sînt solicitate ori de cîte sînt aranjate castile în cazul folosirii în mod succesiv de către mai multe persoane. Firele care intra în casti nu trebuie să fie expuse la vedere (neprotejate), evitindu-se astfel agatarea lor accidentala, iar firul care se conecteaza la mufa plăcii de sunet trebuie să fie suficient de lung pentru a permite o pozitie confortabila a utilizatorului în fata calculatorului.

MODEMUL  ŞI  PLACA  DE  REŢEA

CUMPĂRAREA  UNUI MODEM

    Este recomandată cumpărarea unui modem dial-up hardware intern. Dacă se doreste o mică economie se poate cumpara un modem software intern. Un modem nu este scump, însă "datorită" lui şi internetului este posibil să ajungem să cheltuim sume mari pentru nota telefonica, sume pe care le-am putea folosi de exemplu pentru a ne îmbunătăţi calculatorul. Evident ca o conexiune prin dial-up nu mai este recomandata astazi decit acolo unde nu exista o alta posibilitate.

IMPRIMANTA

GENERALITĂŢI

    Imprimanta este componenta care ne permite să transferam date (texte, scheme, desene sau poze) de pe calculator pe hirtie. De exemplu, o imprimanta ne permite să transferam pe hirtie diverse texte descarcate de pe internet (articole, carti, etc.) şi în acest fel le putem citi fără a ne obosi ochii.   

ALEGEREA  UNEI IMPRIMANTE

    Cele mai ieftine imprimante nu costa mai mult de 60 EUR (inclusiv TVA) însă adevaratul cost al unei imprimante este acela al cernelei pe care o foloseste aceasta. Un cartus de cerneala original costa între 25 şi 40 EUR şi cu ajutorul lui se pot tipari cam 200-300 de pagini de text (iar pozele consuma mai multă cerneala decît textul). Există şi posibilitatea să cumpărăm un cartus de cerneala original şi apoi să-l reincarcam cu cerneala de mai multe ori (cu ajutorul unor truse de reincarcare care contin un rezervor de cerneala şi o seringa speciala) dar chiar şi aşa costul de tiparire a paginilor este destul de mare.

     O imprimanta este în general un accesoriu util şi merita să cumpărăm una dacă folosirea ei justifica sumele de bani cheltuite periodic pentru cumpărarea cernelii.

PARTEA 1

PARTEA 2

PARTEA 3

PARTEA 4

PARTEA 5

 ANEXĂ

Copyright © 2000-2008 MUNTEALB. Toate drepturile rezervate. All rights reserved. Tous droits réservés.

Toate materialele de pe acest sit sînt originale şi sînt scrise de MunteAlb (Alexandru Bogdan Munteanu).

Reproducerea materialelor (integrală sau parţială) fără acordul autorului intră sub incidenţa Legii privind Dreptul de Autor.

Alegerea terminologiei este explicată în materialul Limba Română în Epoca Informaticii.

Situl se gaseste la adresele :  http://muntealb.bravehost.com  | 

Flux RSS