• Web Hosting
• Guestbooks
• Hit Counter
• Forums
• Blogs
• Mailing List
• Free Web Hosting

COMENTARII

PĂRERI  DESPRE  SUBIECTE  ACTUALE

Negustori de Servicii Internet - 26 Mai 2005

Autor : Alexandru Bogdan Munteanu

    Internetul si-a facut aparitia in Romania la jumatatea anilor '90 si initial era disponibil doar la cafenelele de internet, localuri nou aparute, deschise zi si noapte, in care cafeaua era de fapt internetul, mult mai excitant si mai energizant decit binecunoscutul lichid negru folosit pentru mentinerea tonusului fizic si psihic. Cafenelele erau ca niste oaze urbane a caror menire era sa ofere celor "insetati" de informatica acces la spatiul virtual al internetului si la lumea fantastica a jocurilor pe calculator. Dar tocmai aceasta activitate duala avea sa aduca cumva declinul cafenelelor, pentru ca experienta internetului si cea a jocurilor sint diferite, clientii celor doua categorii neintelegindu-se prea bine unii cu altii, deoarece concentarea necesara explorarii internetului nu este compatibila cu entuziasmul uneori nestapinit al jucatorilor care traiesc intens experienta ludică la care participa. Internautii au fost primii care s-au retras din cafenele, pentru ca tocmai isi facusera aparitia firmele care ofereau acces la internet prin dial-up pentru utilizatorii casnici.

    Aparitia dialupistilor a fost salutata cu entuziasm de posesorii de calculatoare, insa acest entuziasm a fost de foarte scurta durata, tinind doar pina la venirea primei note telefonice, care continea de obicei o suma neobisnuit de mare, semn ca explorarea internetului in confortul propriei case urma sa ceara mari sacrificii financiare. In acele vremuri nu exista un tarif diferentiat pentru internet, asa ca acesta costa exact la fel ca si convorbirile locale prin voce, care dupa privatizarea RomTelecom (RT) devenisera foarte scumpe. Internautii erau astfel obligati sa foloseasca cel mai ieftin interval orar, adica acela de dupa ora 23.00, cind tariful era de zece ori mai mic decit cel din timpul zilei. Acest tarif redus de noapte fost introdus in 1999 si a fost folosit intens de catre managerii de marketing ai RT in campaniile publicitare pentru a sublinia faptul ca internetul este foarte ieftin, gratie generozitatii acestei companii care "pune intotdeauna pe primul plan oamenii". Evident ca era vorba de un cadou otrăvit oferit de RT, pentru ca îi obliga pe internauti sa-si strice sanatatea stind la calculator in loc sa doarma.

    Anii 2000-2003 au reprezentat perioada de glorie a dialupistilor, numarul de internauti care se conectau de acasa fiind in crestere accelerata. Cererea crescuta de acces la internet a facut ca si numarul furnizorilor sa creasca, chiar daca multi dintre ei ofereau servicii de calitate îndoielnică. Evolutia preturilor in perioada de inceput a internetului a fost in general descendenta si a depins de numarul de internauti, de înăsprirea concurentei, dar si de tarifele RT. Prin anul 1998 o ora de internet costa 2 USD (exceptind tarifele telefonice), insa in 1999 pretul se injumatatise deja. Pretul a ramas constant in 2000, dar a scazut din nou in 2001, in special pentru abonamentele lunare cu conectare pe timp nelimitat. La sfirsitul anului 2001 RT a introdus un tarif special pentru internet, care era un pic mai scazut decit cel pentru convorbiri telefonice locale, iar aceasta masura a dus la o crestere a numarului de internauti. Ca urmare dialupistii au putut sa mai scada un pic preturile in anul 2002, lucru care a incetat insa in 2003, pentru ca se atinsese deja pragul psihologic de 5 USD pentru un abonament lunar nelimitat, valoare sub care nu a mai scazut de atunci. Un rol important in scaderea preturilor in toti acesti ani a fost si existenta serviciului de acces gratuit la internet, numit XNet Free, oferit de operatorul de telefonie mobila Connex pina in anul 2004. Aceasta companie a folosit atractia tinerilor pentru internet in scopul maririi numarului de clienti fideli, oferind un cont gratuit de dial-up pentru orice abonat la serviciul sau de telefonie mobila. Nu mai era deci nevoie de cumpararea de ore de la un furnizor specializat, raminind de platit doar orele petrecute online catre RT. Aceasta gaselnita de marketing a avut un succes neasteptat, care insa s-a rasfrint negativ asupra calitatii serviciului. Accesul la internet prin XNet Free era in general posibil doar in timpul zilei, pentru ca incepind cu orele serii si in special dupa ora 22.00, atunci cind tarifele RT erau ceva mai mici, conectarea era de multe ori imposibila.

    Furnizorii de acces la internet prin dial-up au mai avut de infruntat si alte conditii nefavorabile, cum ar fi relatia lor cu RomTelecom, de a carei retea de fire telefonice depindeau pentru a-si pune la dispozitie serviciile catre clienti. RomTelecom nu le-a facut deloc viata usoara furnizorilor de internet, care insa au acceptat servili toate masurile tarifare izvorite din lacomia managerilor RT, inclusiv marirea importanta a tarifelor percepute de RT pentru liniile inchiriate, prin intermediul carora dialupistii isi ofereau serviciul. Mai mult decit atit, la un moment dat RT s-a gindit ca ar fi bine sa intre pe piata furnizorilor, pentru a le face concurenta directa si a incerca sa acapareze sumele pe care internautii le plateau acestora. Astfel a fost infiintata compania Artelecom, care se dorea sa devina in scurt timp liderul in domeniul furnizarii de internet prin dial-up, dar a carei existenta scurta de citiva ani s-a sfirsit in anul 2004, cind a fost "reabsorbita" de RT, mascindu-se astfel falimentul acestei initiative la fel de prost gestionate ca oricare alt proiect care a incaput pe miinile nepricepute ale managerilor RT. Totusi nu RT este cauza pentru care firmele de dial-up si-au vazut diminuate profiturile si s-au simtit pentru prima data amenintate cu disparitia, ci aparitia internetului prin cablu. Cele mai mari firme de televiziune prin cablu (RCS si Astral) au inceput in anul 2000 sa-si modernizeze retelele pentru a oferi si acces la internet, proces care continua si in prezent. Toti internautii care au avut posibilitatea sa se aboneze la internetul prin cablu au facut-o fara sa mai stea pe ginduri, pentru ca se oferea o viteza mai mare de conectare la un cost mult mai mic fata de dial-up, nemaifiind implicate tarifele RT. Un alt fenomen care a afectat mult profiturile furnizorilor prin dial-up a fost aparitia retelelor de cartier, construite de persoane particulare tocmai pentru a oferi acces ieftin la internet celor care locuiau in zone unde internetul prin cablu nu era inca disponibil. Insa de-abia anul 2005, prin inaugurarea primelor servicii de acces prin ADSL pentru utilizatorii casnici, a scos in evidenta foarte clar declinul iremediabil al conectarii prin dial-up.

    Piata de internet prin dial-up nu va dispare, dar se va restringe din ce in ce mai mult, pe masura ce internetul de mare viteza va patrunde in cit mai multe orase. Nici unul din vechii dialupisti nu da semne ca va putea supravietui in noua conjunctura, practic toti cei care au mai ramas urmind sa dispara in citiva ani. Cel mai important FSI prin dial-up al perioadei de inceput a internetului romanesc a fost PCNet si este uimitor faptul ca managerii acestei companii au ales sa o vinda in anul 2004 catre RDS, desi ar fi avut sanse sa devina un actor important pe piata ADSL-ului casnic. Alt furnizor important, Digicom, nu a abandonat lupta, insa oferta sa de ADSL, lăudabila ca intenţie, este dezamagitoare prin caracteristici si pret. Altii promit proiecte indraznete, precum iNES, care preconizeaza lansarea unui serviciu triplu internet-televiziune-telefon prin fibra optica, insa a carui realizare este destul de problematica, date fiind costurile implicate pentru o acoperire rezonabila a unui oras. Cei mai multi dialupisti nu au mai facut sa se vorbeasca despre ei si este clar ca in curind, odata cu lansarea ADSL-ului casnic de catre in RT, vor inchide portile pentru totdeauna, urmind sa-si piarda si clientii care le mai ramasesera.

    Situatia in care se gasesc acum dialupistii este foarte grea, insa nu trebuie trecut cu vederea faptul ca ei insisi au contribuit la ea, in special prin lipsa de implicare in favoarea dezvoltarii rapide a internetului romanesc. Ar fi fost bine daca furnizorii prin dial-up si-ar fi creat inca de la sfirsitul anilor '90 o organizatie profesionala cu ajutorul careia sa exercite presiuni asupra RT si chiar a guvernului (statul detinea atunci majoritatea actiunilor la RT si nu OTE, care controla RT doar printr-un artificiu din contractul de privatizare), pentru ca tarifele RT pentru accesul la internet sa fie scazute semnificativ sau sa fie instituit un tarif forfetar lunar (suma fixa lunara, indiferent de timpul stat pe internet). In acest fel urmau sa se creeze conditiile pentru cresterea importanta a numarului de internauti si odata cu ea urma sa se dezvolte si piata de servicii bazate pe internet (cumparare de produse, rezervare de bilete, etc.). Bineinteles ca procedind astfel afacerile dialupistilor s-ar fi dezvoltat si ele, din moment ce urma sa aiba loc o crestere importanta a numarului lor de clienti. Furnizorii de internet s-au mobilizat doar in anul 2001 si au creat ANISP (Asociatia Nationala a Internet Service Providerilor [sic!] din Romania), insa activitatea acestei organizatii este redusa si nu se poate lauda cu mari realizari. Instituirea unui tarif diferentiat pentru internet de catre RT este considerata de mebrii ANISP ca o decizie importanta la care au contribuit si ei, insa acest tarif special a ramas foarte mare si deci scopul sau nu a fost atins.

    Teama patologica pe care furnizorii au avut-o fata de reactiile negative ale RT si de eventualele consecinte in plan financiar pentru afacerile lor, i-a determinat sa fie extrem de servili si sa accepte fara crîcnire toate deciziile aberante ale conducerii acestei companii care nu a facut decit sa tina pe loc internetul romanesc atita timp. Aceeasi atitudine mioritica este din pacate in vigoare si acum, poate pentru ca RT a ramas in postura de cvasi-monopol pe piata telefoniei fixe. Avind contact direct cu internautii romani, dintre care marea majoritate erau indignati de politica tarifara a RT, furnizorii puteau, daca si-ar fi unit eforturile, sa lanseze sau sa sprijine o campanie pentru promovarea unor costuri rezonabile de conectare, in asa fel incit RT sa fie obligata sa instituie un tarif forfetar inca din anul 2000, lucru de pe urma caruia ei ar fi avut cel mai mult de cistigat. Nu trebuie uitat ca daca un astfel de tarif forfetar ar fi aparut, retelele de cartier probabil ca nici n-ar fi existat azi, iar furnizorii si-ar fi pastrat clientii care au ales intrarea in aceste retele. In loc de asta, dialupistii au lasat conducerea RT sa cumpere politicienii si presa, pentru ca astfel sa-si impuna nestingherita minciunile propagandistice, cum ca internetul romanesc este bine-mersi, se dezvolta in parametrii optimi si nu va mai dura mult pina ne vom trezi cu totii intr-o societate complet informatizata.

    Fragmentarea pietei de dial-up este o alta cauza pentru care furnizorii par a fi acum condamnati la disparitie. Este uimitor cum nici una din aceste firme nu a avut curajul sa inceapa o politica de achizitii a competitorilor sai, asa cum s-a intimplat pe piata cablului. Nici RCS si nici Astral nu au pornit din start ca niste megacompanii, ci ele si-au consolidat puterea pe parcurs, prin achizitii succesive ale unor firme mai mici. Insa exemplul lor, desi elocvent, nu a fost urmat de nici un dialupist, asa ca nici unul nu a ajuns vreodata in postura de AOL romanesc. Poate ca daca s-ar fi intimplat asta am fi avut acum o companie puternica, gata sa le tina piept atit cablistilor cit si RT-ului. De pe urma lipsei de consolidare a pietei a avut de cistigat in special RT, ai carei manageri au fost multumiti ca pot trata cu o multitudine de firme mici, carora au putut sa le impuna conditii oricit de dezavantajoase. Pe de alta parte o companie mare, formata prin unirea dialupistilor, ar fi putut incheia contracte de colaborare cu parteneri din tara sau din strainatate pentru proiecte care sa duca la costuri mai mici pentru accesul la internet. Un astfel de proiect ar fi putut fi internetul de mare viteza prin reteaua electrica ("broadband over power lines"), eliminîndu-se sau diminuîndu-se in acest fel dependenta furnizorilor de liniile telefonice ale RT.

    Cauza principala care a dus la starea actuala este insa faptul ca dialupistii nu s-au vazut niciodata in postura de creatori si promotori ai internetului, ci doar in aceea de negustori ai lui. Ei nu s-au simtit niciodata ca facind parte alaturi de internauti si de proprietarii de situri din proiectul de edificare a internetului romanesc si acest lucru i-a costat foarte mult in cele din urma. Tot ce si-au dorit ei a fost sa vinda "ore de internet", nu le-a trecut deloc prin gind sa lupte pentru a promova o anumita conceptie de viata, care sa inglobeze in ea ca o parte importanta experienta internetului. La fel ca niste negustori nepriceputi ei au urmarit doar profitul pe termen scurt, evitind sa ia in calcul ce le rezerva viitorul. Probabil ca si la aceste firme cuvintul cel mai greu pentru stabilirea prioritatilor de viitor l-a avut departamentul de marketing, in defavoarea celui tehnic, iar profiturile realizate au luat drumul buzunarelor patronilor, in loc sa fie folosite pentru dezvoltarea tehnologica a firmelor in asa fel incit ele sa fie pregatite cit mai devreme pentru trecerea la ADSL. Resemnarea actuala in postura de perdanţi a multor dialupisti nu este deci greu de inteles, tinind cont de faptul ca au fost intotdeauna lipsiti de viziune si de initiativa, complacindu-se in a sta ascunsi in umbra RT. Este inca loc pentru vechii dialupisti pe piata internetului, insa doar daca fac rapid tranzitia la ADSL si reusesc sa aiba oferte competitive cu ale cablistilor si mai bune decit ale RT. Exista deja un precedent graitor in acest sens, anume cazul Frantei unde toti furnizorii de ADSL au inceput prin a oferi servicii dial-up pe liniile telefonice ale France Telecom, dar s-au reorientat la timp si acum piata franceza a internetului de mare viteza este dominata autoritar de ADSL, cablul fiind intr-o mare pierdere de viteza. Poate ca unele lucruri care trebuiau facute mai demult de furnizorii romani mai pot fi facute si acum. De exemplu fuzionarea intre firmele care au mai ramas este inca posibila, daca exista vointa pentru acest lucru si se intelege ca este ultima sansa de a supravietui pe o piata unde au sanse doar cei cu putere financiara mare si cu dorinta de a propune permanent produse mai bune si mai ieftine.

    Este de asteptat ca pe piata romaneasca sa apara si furnizori noi, ale caror oferte sa fie axate din start pe ADSL, cu perspectiva de a oferi ulterior servicii complete, incluzind telefonie fixa si televiziune. Greselile facute in trecut de dialupisti trebuie analizate si evitate de acestia. Dependenta de marketing pentru reusita afacerii trebuie sa scada, pentru ca intr-o piata concurentiala marketingul, oricit de bun ar fi, nu poate aduce succesul unei firme daca produsul ei este scump si depasit tehnologic (pina si RT si-a dat seama ca nu poate rezista in fata ofensivei cablului decit daca renunta la dial-up si ofera ADSL). Internautii romani au devenit ostili trucurilor ieftine de marketing, cum sint denumirile in limba engleza ale pachetelor de conectare, neincluderea TVA-ului in pret sau omisiunile flagrante ale unor elemente-cheie ale ofertelor. In postura lor de potentiali clienti ei prefera ca ofertele publicate pe siturile furnizorilor sa fie cit mai clare, pentru ca sa nu mai fie obligati sa dea telefoane sau sa vina la sediul firmelor pentru a afla exact toate conditiile contractului.

    Intr-un climat economic caracterizat printr-o concurenta acerba este esentiala stabilirea de la inceput a unei relatii de incredere intre firma si client, in asa fel incit ambele parti sa fie convinse ca fac cea mai buna afacere posibila. Nu poate fi insa vorba de incredere atunci cind siturile firmelor nu contin amanunte precise referitoare la oferte, ci sint pline doar de aprecieri laudative la adresa acestora ("cele mai mici preturi", "cea mai buna viteza", etc.). Clientul este astfel solicitat sa faca un efort in plus pentru ca sa afle toate aceste amanunte, lasind la o parte faptul ca se va gindi ca absenta amanuntelor este un paravan pentru mascarea unor conditii mai proaste decit cele ale concurentei.

    O oferta de ADSL publicata pe situl unui furnizor serios ar trebui sa prezinte toate preturile cu TVA inclus si sa contina :

• tariful abonamentului lunar
• tariful inchirierii modemului (eventual pretul său, in caz ca trebuie cumparat)
• costul instalarii
• cuantumul lunar de trafic (daca nu cumva se propune trafic nelimitat)
• durata de timp de la incheierea contractului pina la instalarea propriu-zisa
• durata minima a contractului
• zona de acoperire precisa
• calendar al extinderii ariei de acoperire

    Ceea ce trebuie sa constientizeze actualii sau viitorii furnizori de internet este faptul ca factorul principal in luarea deciziei de alegere a unei oferte este pretul acesteia. Abia dupa aceea sint luate in consideratie caracteristicile ofertei si sint comparate cu cele existente in ofertele concurente. Este recomandat ca ofertele sa se intinda pe o plaja mai mare de preturi, pornind cu 10 EUR, care este fara indoiala suma pe care doresc sa o plateasca lunar majoritatea internautilor. Ramine la latitudinea furnizorilor sa stabileasca exact modul de diferentiere a ofertelor (viteze diferite, cuantum de trafic inclus, etc.), insa trebuie sa se tina seama de faptul ca tot mai multi internauti doresc trafic nelimitat, chiar daca pentru aceasta trebuie sa se multumeasca cu o viteza ceva mai redusa (insa nu mai mica de 128 kbps).

    Ofertele de conectare prin ADSL reprezinta atit cheia indepartarii perspectivei falimentului pentru dialupisti, cit si sansa furnizorilor nou aparuti de a se impune pe piata cu un produs foarte dorit de internautii romani. Ramine de vazut daca de aceasta data furnizorii isi vor depasi conditia de simpli negustori si vor intelege ca prin punerea la dispozitie a unor oferte bune la preturi convenabile se pot transforma in facilitatori ai comunicatiei si a creativitatii internautilor romani.

Copyright © 2000-2007 MUNTEALB. Toate drepturile rezervate. All rights reserved. Tous droits réservés.

Toate materialele de pe acest sit sînt originale şi sînt scrise de MunteAlb (Alexandru Bogdan Munteanu).

Reproducerea materialelor (integrală sau parţială) fără acordul autorului intră sub incidenţa Legii privind Dreptul de Autor.

Alegerea terminologiei este explicată în materialul Limba Română în Epoca Informaticii.

Situl se gaseste la adresele : si http://muntealb.bravehost.com

Flux RSS