• Web Hosting
• Guestbooks
• Hit Counter
• Forums
• Blogs
• Mailing List
• Free Web Hosting

COMENTARII

PĂRERI  DESPRE  SUBIECTE  ACTUALE

Tăcerea Inginerilor - 2 Mai 2005

Autor : Alexandru Bogdan Munteanu

    Utilitatea de netagaduit a calculatoarelor pentru activitatea zilnica a facut ca multi utilizatori sa nu-si mai poata inchipui viata lor fara ajutorul oferit de aceasta masina polifunctionala. Folosirea pe scara din ce in ce mai mare a calculatoarelor a avut si un efect secundar benefic, anume cresterea interesului pentru tehnologiile care îi fac posibila functionarea, tocmai pentru ca multi incearca sa inteleaga cum este posibil ca o masinarie atit de mica si de fragila este capabila sa infaptuiasca sarcini atit de diverse. Si in cazul internetului se observa o tendinta asemanatoare, pentru ca posibilitatea de a comunica atit de usor, de rapid si de eficient intre interlocutori aflati la distante enorme pare o minune care ne invita sa-i descoperim cit mai degraba resorturile ascunse. Iar cei care detin raspunsurile referitoare la intrebarile pe care ni le punem despre functionarea calculatoarelor si a internetului sint tocmai inginerii de care vorbeam mai sus. Sigur ca notiunile teoretice despre tehnologia informatiei si comunicatii nu sint atit de atragatoare ca si rezultatul aplicarii lor practice, insa tot mai multi utilizatori incep sa priceapa jargonul stiintific specific acestui domeniu si acest lucru le permite sa fie martori la efortul depus de catre specialistii implicati in dezvoltarea tehnologiilor ce au ca scop imbunatatirea performantei calculatoarelor si facilitarea transferului de date prin internet. Cresterea numarului celor pasionati de informatica se datoreaza insa si unui fapt mai putin remarcat, anume participarii lor in calitate de factori de decizie la un "razboi" pasionant, care se duce an de an intre companiile care concep si comercializeaza produse si servicii legate de calculatoare si internet. In aceasta infruntare plina de rasturnari de situatii neprevazute, utilizatorii nu sint spectatori pasivi, fara nici o influenta, ci din contra ei sint cei care decid in ultima instanta care companie supravietuieste si care dispare. Totul se desfasoara ca pe o arena romană de gladiatori in care asistenta are drept de viata si de moarte asupra combatantilor.

    Utilizatorii isi folosesc cunostintele dobindite in domeniul informaticii pentru a analiza performanta fiecarei companii, urmind ca pe baza acestei analize sa decida care companie merita sa fie sponsorizata prin cumpararea produselor sau serviciilor oferite de ea. Lupta din arena comerciala nu se duce insa numai cu mijloace corecte (prezentarea obiectiva a caracteristicilor produselor), ci se folosesc toate tacticile care sint susceptibile de a influenta decizia de cumparare a utilizatorilor. Mijloacele de marketing agresiv si inselator au fost multa vreme preferate de o buna parte din companii, tocmai pentru ca la inceput utilizatorii nu detineau informatiile necesare pentru a lua o decizie avizata, care sa le permita sa cumpere produsul cu cel mai bun raport calitate-pret. Internetul si revistele de tehnologia informatiei au fost "inundate" cu comunicate de presa si articole elaborate de departamentele de marketing ale companiilor producatoare, in care se proslaveau produsele proprii si se ponegreau - mai mult sau mai putin direct - cele ale concurentei. Utilizatorii care s-au simtit inselati atunci cind si-au dat seama ca produsul cumparat nu se ridica la inaltimea publicitatii care i s-a facut au tras concluzia ca de vina este lipsa lor de educatie in domeniul informaticii, care îi expune la manevrele necinstite de marketing ale companiilor ce urmaresc profitul material masiv si rapid prin orice mijloace.

    Nevoia de informatie obiectiva explicata pe intelesul tuturor a facut sa apara foarte multe situri specializate in recenzii de produse si servicii din domeniul TIC, ale caror caracteristici sint analizate temeinic, iar performantele le sint judecate pe baza unor teste comparative. Tot mai multi utilizatori apeleaza la informatiile oferite de aceste situri atunci cind se afla in situatia de a decide ce sa aleaga din multitudinea de produse care aparent au caracteristici si performante aproximativ egale, asa cum reiese din materialele publicitare concepute de responsabilii cu marketingul. Internetul a devenit din ce in ce mai mult cimpul de bataie pe care se infrunta companiile, in lupta lor pentru cucerirea utilizatorilor. Cresterea nivelului de intelegere de catre utilizatori a jargonului informatic, cuplata cu pierderea de credibilitate a responsabililor cu marketingul, a facut ca in ultima vreme sa fie chemati la "rampa" pentru a da interviuri inginerii care lucreaza la dezvoltarea produselor cele mai urmarite de utilizatori pentru imbunatatirea performantelor calculatoarelor lor. Epoca "purtatorilor de cuvint" specializati doar in comunicate entuziaste si abureli fara acoperire se pare ca a trecut definitiv. Toate companiile care isi respecta clientii si doresc sa ii pastreze apeleaza la specialistii implicati nemijlocit in activitatea de concepere si fabricatie, cei care pot cel mai bine sa explice unei audiente dornice de informare alegerea tehnologiilor folosite pentru cresterea performantelor produselor. Inginerii de la companiile cele mai influente (Intel, AMD, NVIDIA, ATI, VIA, etc.) au avut astfel ocazia sa prezinte mult mai coerent decit orice manager de marketing, avansul tehnologic pe care l-au inglobat in cele mai noi generatii de produse. Aducerea in prim-plan a inginerilor, cei care sint de fapt responsabili intr-o companie cu cercetarea, dezvoltarea si productia este un lucru binevenit si semnaleaza o recunoastere a meritelor lor profesionale, alaturi de faptul ca reprezinta niste interlocutori mai buni pentru clientii existenti sau potentiali decit expertii in marketing, care si-au dobindit faima negativa de propagandisti ai vremurilor moderne.

    Pe plan international companiile tind sa devina niste entitati deschise catre clienti si aflate in permanent contact cu acestia, pentru a le afla doleantele si a modifica linia de produse in mod corespunzator. Companiile care au inteles importanta internetului in lumea contemporana au inceput sa-i foloseasca la maximum caracteristicile pentru a pastra o legatura nemijlocita cu clientii, iar de pe urma acestei atitudini au avut de cistigat ambele parti. Povestea lui Robert Scoble, un angajat obscur al companiei Microsoft (MS), care in numai doi ani a reusit sa schimbe perceptia generala asupra acestei companii si practic sa o indrepte in directia unei deschideri maxime catre clienti ar trebui studiata de toti managerii care doresc sa isi conduca companiile in spiritul secolului 21. Armele lui Scoble sint blogul personal (impreuna cu fluxul RSS, tehnologia sa preferata), o camera de luat vederi (pentru a filma interviurile cu programatorii de la MS in care acestia vorbesc despre munca lor), sinceritatea de care da dovada atunci cind analizeaza performantele produselor propriei companii sau ale concurentei si lipsa de partinire cu care semnaleaza produsele de valoare din domeniul informaticii, indiferent de compania producatoare si de relatiile acesteia cu Microsoft. Scoble a inteles ca schimbarea perceptiei despre MS nu poate avea loc decit daca se va scoate in evidenta factorul creativ al acestei companii, in speta inginerii care concep produse noi sau le imbunatatesc pe cele deja existente. Activitatea de la MS era pina la aparitia lui Scoble cunoscuta aproape exclusiv prin prisma declaratiilor facute in revistele cu profil economic de catre managerii executivi, responsabili in principal cu strategia financiara si cu partea de ansamblu a strategiei tehnologice. Scoble a adoptat o tactica diferita de cea a reporterilor de la revistele financiare, el i-a filmat si intervievat pe programatorii care lucreaza la Microsoft, unii dintre cei mai buni din lume, care pina atunci fusesera practic anonimi pentru marea masa a utilizatorilor produselor acestei companii, identitatea si competenta lor fiind cunoscute doar de catre specialistii in informatica. Filmele facute sint puse ulterior la dispozitia internautilor pe un forum special numit Channel 9, a carui denumire a fost aleasa dupa cea a canalului radio ce le permite pasagerilor unui zbor comercial sa asculte conversatiile din cabina pilotilor. Orice persoana (admiratoare sau contestatara a calitatii produselor MS) poate apoi sa vizioneze si sa comenteze interviurile. Initiativa lui Scoble, realizata cu un efort investitional minim, a avut un succes neasteptat si i-a adus acestuia titlul neoficial de "Chief Humanizing Officer" pentru performanta sa de a schimba perceptia despre MS, care este vazuta acum ca o companie bogata in special in oameni de valoare, stocurile de capital financiar reprezentind in fapt doar o bogatie relativa, care fluctueaza odata cu bursa. Nu trebuie pierdut din vedere faptul ca actiunea lui Scoble este in fapt o campanie subtila de promovare a companiei sale, care aduce beneficii nu numai de imagine, ci si financiare, tocmai pentru ca la baza ei se afla comunicarea directa dintre creatorii produselor si clientii care le cumpara. Cu cit clientii vad ca opiniile lor sint luate in seama de catre cei implicati direct in procesul de concepere a produselor, cu atit ei vor fi dispusi sa investeasca in continuare in produsele respective cumparind versiuni noi ale acestora, nemaivorbind de faptul ca orice client multumit se poate transforma in agent de publicitate neplatit, tocmai pentru ca doreste sa impartaseasca si altora satisfactia pe care o resimte folosind un produs pe gustul sau.

    Astfel de preocupari in vederea ameliorarii relatiei companie-client sint socotite o adevarata blasfemie in Romania, unde companiile de telecomunicatii continua sa promoveze o atitudine totalitara in domeniul comunicarii cu clientii. Indiferent ca vorbim de RomTelecom, RDS, Astral sau UPC, imaginea acestor companii este aceea a unor fortarete inexpugnabile in care traiesc niste dictatori care nu dau socoteala nimanui si care isi trateaza supusii cu cel mai profund dispret, considerindu-i buni doar pentru plata de taxe si impozite care sa acopere cheltuielile nesabuite ale dictatorilor si apropiatilor acestora. Comunicarea cu clientii, in masura in care ea exista, este unidirectionala si se rezuma la niste comunicate de presa seci si fara continut informativ, redactate in limbajul aburitor al responsabililor cu marketingul. Din cind in cind mai apar si interviuri cu managerii executivi (presedintii sau membrii Consiliilor de Adminstratie), luate de jurnalisti de la publicatii a caror complicitate este cumparata cu contracte publicitare grase. In aceste interviuri rolul jurnalistilor se rezuma la a pune doar intrebarile ce le-au fost furnizate in prealabil de omniprezentii responsabili cu marketingul, cei care scriu de altfel si raspunsurile care apar ca fiind date de manageri. Bineinteles ca aceste discutii regizate cu managerii executivi nu ofera nici o informatie precisa. La fel cum aburul dintr-o camera poate fi condensat pentru a culege citeva picaturi de lichid, citirea printre rinduri a interviurilor poate permite cel mult sesizarea unei aluzii bine mascate cu privire la starea reala a companiei si la planurile ei de viitor. Este foarte putin, iar efortul depus pentru a descifra ce vrea sa zica managerul respectiv seamana cu acela al analistilor serviciilor de spionaj care citesc comunicatele oficiale ale dictatorilor pentru a decela un semn cit de mic care sa le permita sa deduca stabilitatea regimului respectiv si perspectivele sale.

    Deschiderea companiilor de telecomunicatii romanesti catre clientii lor este extrem de improbabila in conditiile in care clientii accepta comportamentul dictatorial al managerilor executivi pentru ca in cele mai multe cazuri nu au o alternativa la serviciile pe care le cumpara de la companiile respective. Lipsa concurentei naste dictatori economici, care nu sint cu nimic mai prejos fata de cei politici. Ce se intimpla insa cu inginerii care lucreaza la companiile de telecomunicatii ? Ei sint complet absenti atunci cind vine vorba de strategia companiilor la care lucreaza, nimeni din presa generalista sau specializata in TI nu ii baga in seama, desi fara contributia lor companiile nu ar putea exista. Numele inginerului-sef de la RomTelecom sau al omologilor sai de la companiile de cablu sint necunoscute pentru publicul larg care foloseste serviciile acestor companii. Sint acestia tinuti intr-un anonimat fortat si obligati sa pastreze tacerea asupra proiectelor de viitor la care lucreaza, sau le este rusine sa vorbeasca tocmai pentru ca aceste proiecte nu exista sau au fost anulate din lipsa de fonduri ? Ce ii impiedica de exemplu pe inginerii de la RDS sa le spuna internautilor care asteapta internetul prin cablu ca acesta nu va deveni functional decit in citiva ani, desi infrastructura a fost deja instalata ?  Nimeni nu poate sti cu exactitate care este raspunsul la aceste intrebari, pentru ca avem de-a face cu o lege a tacerii a carei respectare se face cu o strictete ce i-ar umple de respect si pe cei mai cruzi mafioti.

    Nimic din ceea ce se intimpla la RT sau la companiile de cablu nu "transpira" in exterior, ca si cum angajatilor de acolo le-ar fi frica pentru propria viata daca ar oferi informatii, indiferent cit de inofensive si nesecrete ar fi acestea. Ce poate fi atit de amenintator pentru un inginer de la RT incit el sa nu participe in mod anonim la discutiile de pe un forum si sa ii lamureasca pe internauti despre motivul pentru care a intirziat aceasta companie atit de mult cu oferta sa de conectare la internet prin ADSL ? Cel mai probabil aceasta absenta a explicatiilor poate fi atribuita sentimentului de impotenţă profesionala, pentru ca daca RT i-a strivit financiar pe multi romani cu tarifele sale, pe inginerii care s-au angajat la aceasta companie probabil ca i-a strivit profesional. Imediat dupa cumpararea RT de catre OTE, noua conducere a dat un anunt prin care anunta ca angajeaza ingineri tineri specialisti in telecomunicatii si informatica. Ce s-a intimplat cu acesti oameni carora li s-a promis ca vor avea ocazia sa isi realizeze visele profesionale intr-o companie particulara, cu planuri de viitor impresionante ? Atunci cind aburul promisiunilor initiale s-a imprastiat, probabil ca toti au putut vedea realitatea si anume ca ei nu au fost angajati pentru a pune in practica descoperirile tehnologice recente in sprijinul imbunatatiri comunicarii intre oameni, ci pentru a cîrpi si mentine in functiune niste instalatii depasite, a caror modernizare a fost mereu aminata din lipsa de fonduri. Dar probabil ca cea mai neplacuta surpriza pentru tinerii ingineri de la RT a fost rolul lor de complici la opera de sabotare a internetului romanesc, a carui dezvoltare a fost permanent impiedicata de managerii RT, care au mentinut tarife foarte mari pentru conectarea la el. Cum au suportat niste oameni tineri, la fel de iubitori de internet ca orice alte persoane de virsta lor sa asiste impasibili la suferinta internautilor romani, care si-au plins dintotdeauna pe forumuri nenorocul de a avea o companie de telefonie fixa atit de ostila internetului cum este RT ? Cum au putut acesti ingineri plini de vise la sfirsitul facultatii sa impace in mintea lor iubirea fata de internet si dorinta lor de a-l face disponibil pentru toti romanii, cu datoria profesionala de a nu-l lasa sa se dezvolte ? Cum au acceptat ei sa se transforme din constructori in sabotori ? Sint cumva banii un inlocuitor perfect pentru sentimentul de realizare profesionala sau pentru sentimentul de bunastare interioara resimtit atunci cind participi la construirea unui lucru complet nou, care le face viata mai usoara la milioane de oameni ? Raspunsurile le stiu doar inginerii de la RT, dar probabil ca nu le vor face niciodata publice, deoarece asta ar insemna sa constientizeze niste sentimente dureroase pe care le-au refulat in adincul sufletului lor pentru a nu le periclita stabilitatea existentiala mentinuta cu salariul lunar foarte bun.

    Cea mai grava consecinta a traiului intr-o dictatura este coruptia morala a omului obisnuit, adica acceptarea ideologiei oficiale ca fiind singura potrivita pentru societatea respectiva si transformarea intr-un propagandist al acestei ideologii, care crede sincer in ea si incearca sa o impuna si altora. Tactica de spalare a creierului a fost principala metoda prin care dictatorii s-au mentinut la putere, tocmai pentru ca ea ii transforma pe cetateni din fiinte cu o gindire independenta in simple cutii de rezonanta pentru gindirea oficiala. Sa le fi fost aplicate inginerilor de la RT proceduri de spalare a creierului, in asa fel incit acestia sa se fi transformat in niste roboti fara discernamint, care isi descriu activitatea dupa sloganul : "Noi muncim, nu punem in discutie deciziile manageriale, oricit de aberante si de nocive ar fi acestea pentru clientii companiei noastre" ? Tot ce e posibil, mai ales ca spalarea creierului dă efecte mult mai bune daca este insotita de recompense materiale, in cazul de fata salarii consistente. Dar oare nu si-au dat seama acesti ingineri ca prin comportamentul lor extrem de supus fata de manageri le-au permis acestora sa duca pina aproape de faliment o companie care avea un potential foarte bun de dezvoltare ? Cum pot ei sa se lase condusi de niste incompetenti carora nu le pasa daca vor distruge compania si vor lasa pe drumuri mii de oameni, pentru ca investitia initiala a OTE a fost recuperata si chiar s-a obtinut in plus un profit bunicel care a luat calea paradisurilor fiscale ? Mi-ar place sa cred ca revolta inginerilor mocneste la RT si ca s-au gasit citiva dintre ei care sa aiba curajul sa le spuna managerilor ca strategia actuala de dezvoltare a companiei este gresita si ca trebuie facut urgent ceva pentru evitarea falimentului, iar in caz contrar ei vor demisiona. Sint insa perfect constient ca o astfel de luare de atitudine este destul de putin probabila, pentru ca niste oameni care nu au avut curajul sa vina in postura de anonimi pe forumuri pentru a explica de ce internautii romani trebuie sa astepte la nesfirsit un internet de viteza mare la pret decent, nu vor avea in mod sigur nici curajul de a-si infrunta superiorii ierarhici.

    Peisajul internetului de limba romana este la fel de dezolant ca intotdeauna, singurul lucru in miscare fiind aburul suflat de managerii de la companiile de telecomunicatii, care promit multe si nu se tin niciodata de cuvint. Redobindirea integritatii profesionale a inginerilor si iesirea lor de sub tutela gindirii dezastruoase a managerilor care sint interesati doar de profitul financiar ar putea fi o solutie pentru a pune bazele mult asteptatului reviriment al spatiului virtual romanesc.

Copyright © 2000-2007 MUNTEALB. Toate drepturile rezervate. All rights reserved. Tous droits réservés.

Toate materialele de pe acest sit sînt originale şi sînt scrise de MunteAlb (Alexandru Bogdan Munteanu).

Reproducerea materialelor (integrală sau parţială) fără acordul autorului intră sub incidenţa Legii privind Dreptul de Autor.

Alegerea terminologiei este explicată în materialul Limba Română în Epoca Informaticii.

Situl se gaseste la adresele : si http://muntealb.bravehost.com

Flux RSS